Timpul cel pierdut nimeni nu-l întoarce!

Fă-ți viața frumoasă astăzi cât trăiești
Să nu ai regrete când îmbătrânești
Fă cu mâna ta tot ce poți a face
Timpul cel pierdut nimeni nu-l întoarce!
Viața este scurtă, nu-i precum dorești
Fuge ca năluca, nici nu o zărești
No lasă să treacă fără de folos
Umple-ți tolba vieți cu tot ce-i frumos!
Repară un gard la văduva săracă
Neajutată pe alături să nu treacă
Să întinzi un ban celui necajit
Pâine și ajutor celui oropsit
Zâmbet pentru cel ce-i supărat
Mângâiere fii pentru întristat.
Nu-ți da toată vlaga vieții trecatoare
Spre a aduna lucruri pieritoare
Toate aici rămân când tu ai plecat
Pleci cu mâna goală, iar ce-ai adunat
Timpul le va roade se vor narui
Ele-s trecătoare nu vor dăinui.
Pune-n rânduială viața-ți pelerine.
Roagă-te, și iartă fă în jur doar bine!
Faptele sunt cele ce te vor urma
Fii exemplu-n toate fără a pregeta!
Investește-n oameni pentru ai salva
Dăruind iubire nu vei regreta.
Inima-ți va fi limpede, curată
Te va inunda lumina adevărată
Iar când trupul se va odihni în tărână
Te vei transforma pe veci în lumină!

Similar Posts

  • Vai de mine!

    Vai de mine! Până să vadă Slava cea cerească,Prorocul osândea cu glasul răspicat,Condamna lumea de vina omenească,O„vai de voi!” mereu a repetat. Căci e ușor să-arunci în alții piatra,Să vezi mereu doar vina lor,Să tragi cu arcul și săgeata,Să judeci și să ponegrești ușor. Când Templul s-a umplut tot de lumină,Iar serafimii: „Sfânt! Sfânt! Sfânt!”…

  • Mărșăluind spre casă

    Obosită de drum, cu ochii plini de lacrimi și dor, merg înainte pas cu pas… Privesc peste umăr spre prăpastia din care abia am ieșit, zdrelindu-mi genunchii în mersul greu al vieții.O rază de soare dansează înaintea mea pe cărare, dăruindu-mi puterea umblării prin credință, a iertării care aduce liniște și eliberare din orice zbucium…

  • Mâna inimii Tale

    Dumnezeu îmi vorbește din mine Blindaj, glorios, statornic și veșnicEști Tu, Părinte, Dumnezeu și Tată.Ascunsă cu Hristos în Tine, în loc tainic,Nu am a mă teme de nimic niciodată. Pot vânturi să sufle, furtuni peste mare,Pot bârfe și boli să înconjoare pământul,Seva ce curge din Tine fără încetareÎmi umple ființa, și ochii, și gândul. Eu…

  • Strigăt din pustiu

    Cine sunt eu să pot să cer,O, Tată Sfânt, a Ta prezență,Când am greșit atât de mult,Trăind fără adâncă reverență? Un ciob sunt, praful de pe drum,O frunză clătinată-n vânt,Dar mă încred adânc în TineȘi-n preasfințitul Tău Cuvânt. Ce-mi spune să nu mă-ndoiesc:De munții-n adânc se mută,În ceasul cel amar și greu,Dragostea Ta mă ține-n…

  • De vorbă cu moartea

    ” Biruință asupra morții” Prezență sumbră printre noi,Moartea-și atârnă liliecii pe coline;Peșterile-ți reci sunt un convoiCe umplu dealurile-n mărăcine. Te-am privit de aproape, moarte,Cu ochii plini de lut și teamă;Dar nu mai ești stăpână peste noapte,Ci umbră frântă, fără vamă. Ai strigat mii de nume peste timp,Ai numărat suspine grele,Dar peste-al tău adânc destinHristos sa…

  • Un nou început

    Un nou unceput în carecerul zâmbește pe potecile vieții,aducând noi șanse.Din petice de speranțe să croimdrumuri bătătorite,din pași mărunți, dar statornici,în care răbdarea învațăce graba nu poate cuprinde. Când genunchii plecați aducizbânzi,iar rugăciunea nerostităse face punte peste prăpăstii,când aripile frânte se înalță în zbormaiestuos. Rănile, odinioară deschise,devin semne de lumină,când eul se lasă înfrânt,iar sufletul,…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *