Doamne, Te slăvesc pentru ce Eşti, Zi şi noapte viaţa-mi ocroteşti! Te laud Isus, în veci eşti Împărat Din veşnica moarte Tu m-ai ridicat! Când zăceam între tâlhari căzut Pentru mine fost-ai adăpost şi scut, Rănile atent, pe rând mi le-ai legat, Mi-ai purtat de grijă să fiu vindecat. Ai plătit Divine preţul pentru mine…
Sa mergi, sa alergi mereu pe drum, Sa spui la oameni de Hristos, S-aduni valori ce zac în scrum Sa nu abdici nicicând, este frumos! Să araţi că este un Stăpân, Ce toate le-a creat prin voia Sa Să nu aduni paie, trestie şi fân Ci să urmezi mereu chemarea ta. E bine să porţi…
Sus pe dealul căpăţânii pe Golgota suferea, Prinţul cerului, a lumii, între doi tâlhari murea. Trei cruci au fost ridicate ţintuind trei osândiţi, lumii-ntregi să se arate că cei răi sunt pedepsiţi. Toţi încep să îl hulească şi preoţi şi cărturari vor să îl batjocorească c-a ajuns între tâlhari. -„Mântuieşte-te pe Tine” îi strigau marii…
Spre infinit spirală ancestrală Purtată prin abisuri de lumină Resimte-n sine umbra boreală De a fi-mbrăcat în lut, în tină! Face parte în taină din noi, Sentimente, vointa, simtire, Fara el am fi saraci si goi… Ne-am pierde întreaga-nflorire. Trimis de Dumnezeu să pilduiască Prin sine însuşi Supranaturalul, Înrădăcinat, începe să trăiască Luptând să treacă…
Dorinţe în adânc se răscolesc În drumul spre mai bine, După desăvârşire azi tânjesc Sfinţenia cu sete o doresc, Luptând sa mă dezbrac de sine. Privind din locul ce am ajuns Către Divina-ţi frumuseţe, Vreau ca să rămân un fiu supus Să nu mă plâng de greul dus Având a dragostei blândeţe. Către Sublim Divin…
Cînd îmi vorbeşti o Doamne prin natură Mă copleşeşte măiestria Ta Uimită sunt cu-ntreaga mea făptură Nu am cuvinte-n a mea gură Tu eşti mai mult decât pot eu visa. Când îmi vorbeşti spre îndreptare Ascult şi mă smeresc mereu Umilă vin şi-mi cer iertare, Lumină pentru a mea cărare Să nu mă rătăcesc mai…
Pământul în horă pluteşte-n abis, În dans zgomotos, iral, indecis. Mâna nătângă se-ntinde spre-o stea, Putere, căldură s-adune din ea. Furtuni, uragane acum se înteţesc, Dezastrele lumii ades ne vorbesc. Mai marii lumii la tainice mese, Urzesc ţesătura si uite-o cum iese! Ce este sfânt a fost pervertit, Adevarul suprem de rău e vorbit Închinarea…
În încercare stau de-o vreme dar mintea încă-mi este trează chiar dacă tot lăuntrul geme în taină inima-mi veghează. Privesc spre buza depărtării si nu văd ajutor venind… chiar dacă pradă sunt uitării, aleg să stau în post, slujind. Nu stiu ce mă aşteaptă mâine, nici lupta ce o sa fie dusă nu ştiu de…
Ce soare arid a curs pe drum…S-a așternut… parcă e scrum!Din ce era frumos, cândva pe drumul vieții ce urca,Acum se adună în grămezi poveriCe n-ai timp să le vezi…Și plouă flori? Dar ce de spini…Sunt câini pe drum și sunt haini!Că fură ce este frumos,Lăsând doar spini și scrum pe jos. Iar soarele ce…
Înstrainată Doamne pe carare, Privesc spre veşnicie-n zare Sunt un ostaş rănit în post Ce-a vrut să afle-al vieţii rost, Am vrut să fiu al tău străjer Dar m-a lovit un lăncier Eu am sărit, am vrut s-ajut… El m-a zărit o clipă fără scut Si m-a lovit puternic cu furie Să mă doboare pentru…
Cu pumnii srânsi privim napoi La tot ce fost-a pe pamânt Şi lacrimele curg suvoi Ca am ramas atât de goi Cu suflet sec si duh înfrânt. Noi trebuia sa fim lumini Arzând puternic împrejur Dar am ramas doar pelerini Ursuzi si uneori haini Cu graiul monoton si dur. Ne-au sfâsiat tâlhari pe drum Furându-ne…
Mă-ndrept către ceruri stângace Să cer o lumină pe drum Că-n lumea noastră seară se face Şi nu vreau să mă pierd nicidecum. Doresc îndrumare pe drumul ce trece Pe lângă prăpăstii adânci Înaintarea e grea, e seară, e rece Iar eu mă sprijin în treacăt de stânci. Pericole-n jur mă-npresoară Iar vântul în dansu-i…
Când Dumnezeu în dragostea-i dăruitoare L-a dat spre întrupare pe Hristos Ne-a arătat puterea jertfitoare Ce ne-a salvat pe fiecare Şi fost-a omenirii de real folos. Tu ai sadit şi-n oameni nemurirea Şi ne-ai chemat la viata din abis. Ai pus în noi o Doamne, fericirea Când Tu ne-ai arătat că avem menirea S-ajungem sus,…
De sub zăpezile troiene apare iată mititel, prin liziere, prin poiene Întâiul fir de ghiocel! El e plăpând, abia se vede, ca firul ierbi, subţirel, cu tulpiniţa lui cea verde micuţul fir de ghiocel. Pământul reavăn se trezeşte mustind încă după dezgheţ. întâiul mugur se zăreşte Şi-un ghiocel micuţ răzleţ. E vestitorul ce ne spune…
Atunci când rătăceam în lume Mergând pe drumul spre cel rău Tu m-ai stigat Doamne pe nume M-ai despărţit de rău, de glume Şi m-ai făcut copilul Tău. Te-ai îndurat mereu de mine Isus Mântuitor iubit Când m-ai chemat cu drag la Tine M-ai învăţat ce este bine Cu bunătate mi-ai vorbit
Nu există încercare pe pământ, în univers să nu ştie Acela care ne-a creat pe fiecare El ce ţine totu-n mers. Dumnezeu atotputernic! Tot ce se întâmplă ştie. Ştie cât ai fost de darnic, dar şi de ai plâns amarnic singur fiind în pustie.
Te cheama Domnul fiu hoinar ratacitor prin lume… sa nu-ti pierzi viata în zadar zbătându-te în greu si amar departe de-al Său nume. Nu vrei să vii să-te-nrolezi acum în Sfânta Oaste? În Braţul sfânt de te aşezi viaţa altfel o s-o vezi din Duh când te vei naşte.
